"Je tarramute tòna e rendòna!
Je tarramute pare ch’ atà piòve’ je ciele.
Te fa ggirà la còccia
pe’ ì cerchenne comme cupritte.
Te fa tremà le còsse.
E po’…
Nen piove acqua…
Nen fa’ furmini…
Ma neveca porvere e fa rumore!
‘Ne rumore che t’acceca i penzieri.
Te recopre de silenzie…
Pure se vvo’ strilla’.
Pure se ssi’ angora vìve
t’ammazza dendre.
È la giestizia della terra!
Essa se’ ribella quanne te’ raggione:
vordi’ che séme fatte caccosa de sbajiate…
quanne strilla accuscì forte!…"